Normele tehnice privind placile ceramice de gresie si faianta stabilesc regulile pe baza carora se face clasificarea acestor produse, precizeaza caracteristicile tehnice si definesc limitele de acceptabilitate in care trebuie sa se incadreze, precum si metodele de masurare a acestor caracteristici.

In Europa sunt in vigoare normele europene care au inlocuit diferitele norme nationale existente in acest sector, in timp ce in Statele Unite actioneaza normele ANSI/ASTM. Sunt in faza de aparitie normele ISO (INTERNATIONAL STANDARD ORGANISATION) la elaborarea carora au participat toate tarile producatoare la nivel mondial si care vor constitui punctul de referinta pentru toata lumea. Acestea vor inlatura diferentele care exista la ora actuala intre normele europene si cele din Statele Unite. Normele europene (NE) care actioneaza in domeniul productiei de placi ceramice sunt sistematizate astfel:

De retinut ca placile de gresie portelanata se incadreaza in grupa BI.

• 8 NORME DE PRODUS, cate una pentru fiecare grupa mentionata in tabelul 1, care stabilesc cerintele tehnice pe care trebuie sa le indeplineasca placile ceramice apartenente la fiecare grupa.

• 13 NORME DE PROBA in care sunt definite metodele pentru masurarea caracteristicilor tehnice.
• ABSORTIA DE APA este determinata de norma EN 99. Capacitatea de absortie a apei a unei placi ceramice este influenta de porozitatea sa. De exemplu, gresia portelenata are o porozitate foarte scazuta, se distinge printr-o absortie de apa inferioara in toate cazurile, valorii de 0,5 %, in timp ce gresiile neportelanate si faianta au un coeficient de absortie ce variaza in limitele 7-8 %. Capacitatea de absortie a apei influenteaza in mod direct caracteristicile mecanice (rezistenta la rupere, la uzura, duritatea superficiala) si bineinteles absoluta rezistenta la ger si la agentii chimici.

• REZISTENTA LA GER este determinata de norma EN 202. Principiul de deteriorare pe care-l exercita apa infiltrata in masa placii ceramice, gratie unei porozitati accentuate a acesteia, este indeobste cunoscut, si anume, prin inghet, apa isi mareste volumul exercitand presiuni interne care determina deteriorarea materialului. Norma EN 202 prevede proba cu 50 de cicluri inghet / dezghet in intervalul de temperatura -15°C + 15°C.
• REZISTENTA LA FLEXIUNE este stabilita de norma EN 100. Acest parametru serveste la evaluarea capacitatii placilor ceramice de a suporta incarcaturi statice si dinamice cand este pusa in exercitiu. Este o caracteristica intrinseca a materialului in mod teoretic independenta de formatul placii si grosimea acesteia. Se masoara in Newton(N) sau in Kg (1Kg=9,8N). De exemplu: placile din grupa BI trebuie sa aiba o reezistenta la flexiune de minimum 27 N/mm², adica 275 Kg/cm; in unele cazuri ea poate fi chiar mai mare de 500 kg/cm².

• DIMENSIUNILE sunt determinate de norma EN 98. Ele se refera la dimensiunile laturilor, grosimea placii, rectilinietatea si ortogonalitatea muchiilor precum si planeitatea placii care la randul ei este determinata de curbura centrului si a muchiilor.
• DURITATEA SUPERFICIALA (M0HS) este stabilita de norma EN 101. Acest parametru exprima rezistenta pe care suprafata de exercitiu a placii o opune la zgarieturi si incizii provocate de corpuri dure in miscare pe suprafata acesteia. Pe scara Mohs, placile ceramice se incadreaza in intervalul 6-9, respectiv felpspat, cuart, topaz, corindon.
• REZISTENTA LA ABRAZIUNE este stabilita de norma EN 154(metoda PEI). Aceasta exprima rezistenta suprafetei de exercitiu la trafic pietonal si la abraziunea provocata de diverse corpuri in miscare pe suprafata ei. In functie de rezistenta la abraziune, placile ceramice se clasifica astfel:

• REZISTENTA CHIMICA este o caracteristica foarte importanta in special in cazul folosirii placilor ceramice in spatii in care se lucreaza cu agenti chimici (restaurante, bucatarii, bai, tipografii, laboratoare chimice sau hale indrustiale). De mentionat faptul ca oricare ar fi metoda folosita pentru determinarea acestui parametru nu ia in consideratie rezistenta placilor ceramice la acidul florhidric si a derivatiilor sai, intrucat materialele ceramice, prin natura lor, sunt atacate de acesti agenti. Determinarea se face separat pentru placile smaltuite (metoda EN 122) si pentru placi nesmaltuite (metoda EN 106). In primul caz (placi smaltuite), proba consta in expunerea placilor la actiunea agentilor chimici agresivi (acizi, baze si alti agenti) si a agentilor machianti (care pateaza) cum sunt albastru de metilen si permanganat de potasiu in concentratii determinate si timpi de atac. In functie de rezultatul probei, placile se clasifica astfel:

Toate caracteristicile descrise in prezentul material au importanta lor incontestabila in evaluarea calitatii placilor ceramice cu care lucram. De regula firmele producatoare de asemenea material indica valorile acestor caracteristici in cataloagele pe care le intocmesc pentru fiecare tip de articol din gama lor de productie.

Societatea PETRAS CONFORT SRL este specializata in importul urmatoarelor materiale de constructie si finisaj:

• Placi ceramice (gresie glazurata, gresie portelanata, granit ceramicat, faianta);
• Articole sanitare si armaturi, mobilier de baie si accesorii;
• Cazi cu hidromasaj, cazi cu hidromasaj si ultrasunete, saune individuale si de grup, cabine dus;
• Centrale termice de diverse capacitati, calorifere, sisteme de ear conditionat, generatori de abur tehnic;
• Fatade ventilate din placaje ceramice pe structura metalica;
• Seminee si sobe din teracota eficiente si decorative;
• Corpuri de iluminat;
• Blocuri de sticla tip "Nevada";
• Plafoane false din aluminiu, tabla din cupru;
• Produse speciale si vopsele pentru lucrari de restaurare si fatade;
• Echipamente pentru piscine;
• Cuptoare pentru pizza.